Pe baza datelor obținute în urma călătoriei ei s-a constatat că un organism viu poate suporta condițiile unui zbor în afara atmosferei terstre, deschizând calea primului om în spațiu și ulterior a celui dintâi om pe Lună.
În anii’50 ai veacului trecut între URSS și SUA era o luptă strânsă pentru ”cucerirea” spațiului cosmic. După ce sovieticii trimiseseră primul satelit în jurul Terrei, miza era acum prima ființă vie. Cățeaua care avea să devină primul cosmonaut a fost găsită hoinărind pe străzile Moscovei. Oamenii de știință sovietici au ales câini vagabonzi deoarece au considerat că aceste animale erau deja obișnuite cu condițiile dificile de viață, inclusiv ger și inaniție. Cățeaua de aproximativ 3 ani s-a făcut iubită instantaneu.
Savanții i-au dat numele de Laika adică cea care latră. Printre poreclele ei se numără Kudryavka(Micul Cârlionț), Zhuchka(Gândăcelul) sau Limonchik(Lămâița). Laika a devenit rapid o vedetă mondială. Americanii i-au spus Muttnik (de la Mutt- ”potaie” plus sufixul -nik), totul fiind o glumă legată de numele Sputnik. O revistă rusească o descria drept flegmatică și foarte sociabilă cu ceilalți câini. Svanții spuneau despre ea că era ”cuminte și fermecătoare”.
Pentru a o adapta la condițiile de zbor din naveta Sputnik 2, a fost introdusă progresiv în cuști mai mici. Acest lucru a determinat dereglări ale bioritmului. Laika era oricum pe un drum cu un singur bilet, doar dus. Pentru Partidul Comunist era important să fie primii care duc o ființă vie în spațiu, astfel încât nu le-a păsat de soarta animalului. Oamenii de știință nu au fost lăsați să ia măsurile necesare pentru a o aduce pe Laika teafără înapoi. Antrenamentele au deteriorat sănătatea cățelei.
Citește și: Religia în şcoli acum 100 de ani. Ce spunea un medic în 1912
A făcut exerciții în centrifugă pentru a simula accelerarea rachetei și a se obișnui cu zgomotele făcute de zbor. Pulsul o lua razna și presiunea sângelui creștea alarmant, dar antrenamentele nu s-au oprit. A fost forțată să mănânce un gel cu mare conținut caloric pentru a se acomoda cu hrana ce urma să o aibă în spațiu. Înainte de lansare, un savant a luat-o acasă pentru a se juca cu copiii săi. Mai târziu, în memoriile sale spunea: ”Doream să fac ceva frumos pentru ea. Mai avea atât de puțin timp de trăit.”
Timbru românesc în memoria Laikai
În dimineața lui 3 noiembrie 1957, naveta Sputnik 2 cu Laika la bord a decolat. Când a fost închisă în capsulă, un tehnician i-a pupat nasul și i-a urat călătorie plăcută, știind că nu avea să se întoarcă. La momentul de maximă accelerație, respirația pasagerei a crescut chiar și de patru ori față de normal. Senzorii au arătat 103 de bătăi pe minut înainte de lansare și 240 la începutul accelerării. Toate datele indicau stresul deosebit la care era supusă Laika.
La aproximativ șase ore de la lansare, Laika moare datorită defecțiunilor la sistemul de răcire. New York Times şi alte ziare americane au criticat vehement acest experiment sovietic, din perspectiva apărării drepturilor animalelor, unii sugerând chiar ca în locul unui animal să fie trimis însuşi Hruşciov.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
