Mulți au spus atunci că a început Al Treilea Război Mondial. Întrebarea este: când a fost pace, astfel încât să fie tulburată de un alt război?
În general, Al Treilea Război Mondial este considerat Războiul Rece. Adică perioada dintre terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial și prăbușirea comunismului, în 1989. "Războiul Rece" a fost definit ca atare de premierul britanic Winston Churchill și a sa Cortină de Fier. Democrația și comunismul au provocat războaie cât se poate de fierbinți pe tot cuprinsul planetei, în special în Asia, Africa și America de Sud. Bilanțul total se cifrează la câteva zeci de milioane de morți și răniți.
Noul război mondial, acesta cu terorismul, a început categoric la 11 septembrie 2001, în Statele Unite. Atunci, o organizație teroristă, al Qaida, a reușit să căpușeze un stat – Afganistanul. De acolo și-a început războiul barbar. În septembrie 2001, Statele Unite au invocat Articolul 5 din Tratatul NATO – cel cu apărarea colectivă – și, ca urmare, Alianța Atlantică, în ansamblul ei, a debarcat în Afganistan.
România nu era stat NATO, dar a participat ca aliat în război.
Din nefericire, după 14 ani, războiul global împotriva terorismului nu a dat rezultate. Deși flăcările au cuprins, în afara Afganistanului, Irak-ul, în 2003, și nordul Africii, în 2011, situația nu este nicăieri sub control. S-a dovedit că strict operațiunile militare nu au efect. Statele Unite nu au luat în calcul diferențele culturale enorme între lumea islamică și cea occidentală.
Ca urmare, nu s-a produs democratizarea islamului, ci radicalizarea lui. Culmea este că unele state europene au știut dintotdeauna acest lucru. De pildă, chiar în 2003, presedintele de atunci al Franței, Jacques Chirac, s-a opus categoric intrării țării în războiul din Irak, împotriva lui Saddam Hussein. Situația de securitate este astăzi mai gravă în tot Orientul Mijlociu decât era la 11 septembrie 2001. Dincolo de atentatele petrecute în lumea occidentală, prețul plătit de democrație este uriaș. Serviciile secrete își spionează propriii cetățeni și toate acțiunile lor, de o manieră pe care serviciile comuniste n-au fost niciodată capabile să o facă. Atenție! Nu vorbesc numai despre România, ci despre marile democrații ale lumii occidentale. Libertatea a fost cedată în schimbul securității, dar rezultatele nu sunt spectaculoase.
Atentatele de la Paris au fost un tragic episod, o bătălie în acest al patrulea război mondial. După al Qaida, ISIS devine purtătorul de stindard al terorii. În mod aberant, marile puteri occidentale nu au reușit să se înțeleagă pentru a rezolva o situație altminteri posibil de gestionat. Întervenția directă a Rusiei în Siria nu va rezolva lucrurile, dar va complica situația politică internațională.
Anul acesta, Europa a asistat fără ripostă la debarcarea teroriștilor ISIS pe continent, disimulați printre sute de mii de refugiați. Fără să reacționeze, Europa s-a trezit deja ocupată. Din nou, după măcelul din Paris, prima ripostă a fost militară. Franța a bombardat teritorii din Siria și Irak strânse în așa-numitul califat islamic. Văd cumva aici aceeași abordare pe care a avut-o SUA în Afganistan, în 2001. Riposta militară este desigur necesară, dar pentru a avea efect cu adevărat ea trebuie urmată de puterea soft: comunicare, cunoaștere aprofundată, respect pentru cultură și modul de viață. În felul acesta, de pe teritorile unde intervin astăzi militarii nu se vor mai recruta în neștire jihadiști, ieri pentru al Qaida, astăzi pentru ISIS, mâine pentru cine știe ce altă organizație criminală. Înțelegerea și tratarea gravelor probleme sociale din Orientul Mijlociu ar putea să lase în urmă ororile acestui război mondial.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
