”Doamna avocat Paula Iacob era foarte discretă, foarte modestă. De multe ori am apelat la domnia sa pentru a acorda asistență juridică gratuită pentru iubitorii de animale și altor oameni care nu aveau posibilități financiare.
Am apelat și pentru alte persoane care aveau mai multe dare de mână. Din câte știu eu, doamna Iacob nu avea niciodată un onorariu mare, fix. Se înțelegea cu clientul, în funcție de caz, de cheltuielile pe care le avea dânsa. Paula Icob avea la cabinet mai mulți avocați, iar cheltuielile era, desigur, destul de mari”, a spus Marius Marinescu.
”Eu știu că domana Iacob se trăgea dintr-o familie foarte bună. A avut multe obiecte de artă, primite moștenire. Era o pasionată de cultură. Să nu uităm că era vicepreședinte UNESCO. Avea un imobil într-o zonă foarte bună din Capitală și mai avea o casă mică de vacanță la Snagv. Nu a lăsat o avere mare”, a mai spus acesta.
Valori spirituale, nu materiale
Marius Marinescu ne-am mai spus că valorile Paulei Iacob erau cele spirituale, nu cele materiale.
”Ce a lăsat domana Iacob a fost un nume bun pentru Româmnia. Nu a pledat doar în țară, ci și în străinătate. Să nu uităm că domana Iacob a pledat, la Paris, pentru maestrul Gheorghe Zamfir”, a spus Marinescu.
Senatorul a povestit un episod emoționant din ultimele luni de viață ale avocatei.
”Cea mai mare bogăție erau cei șapte câini comunitari. Ultima dorință din viața ei, când era internată la clinica de la Săftica, a fost să vină să vină la București să-și vadă îngerii păzitori, așa-i numea. A apelat la doamna avocat Aurelia Nica. A venit a luat-o de la clinică, a dus-o acasă. Domnia sa și-a văzut cățeii, nu a intrat nici măcar în casă, și a plecat înapoi la Săftica. Vorbim de o bogăție spirtuală fantasică”, a monchis Marius Marinescu.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
