Ce mândrie națională poate fi mai evidentă decât aceea de a accepta ca propriul tău stat să-ți bage mâna în buzunar. Este un act de adevărat patriotism, este un sacrificiu pe care îl faci pe altarul bugetului național, este dovada înțelegerii nevoii, mai ales în condiții de criză, de a-ți manifesta solidaritatea cu goana după profit a băncilor, cu dificultățile financiare ale ENEL-ului, cu foamea de finanțare a vilelor din Toscana ale șefilor CNADNR-ului, cu șpăgile directorilor din primării și chiar cu dorința domnului Uioreanu de a-și dota casa cu câteva covorașe.
Desigur, ne-am fi putut supăra dacă alții ne-ar fura. De exemplu, patagonezii, hotentoții sau chair bușimanii australieni. Dar pe propriul nostru stat de ce să ne supărăm ? Nu ne arată el la televizor cât de repede crește economia, nu ne demonstrrează reprezentanții lui cum se gestionează inundațiile cu bărcuța, nu ne apăra el bieții parlamentari prin tot felul de imunități ?
Nu vreau să se creadă că sunt sarcastic. Chiar sunt mândru că statul român a reușit (probabil singurul din UE) să modernizeze furtul printr-o metodă originală și eficientă de reducere a rolului hoților intermediari. Statul fură direct, nemijlocit și legal chiar de la cetățean.
Până acum în România se fura prioritar prin sifonarea bugetului cu contrate dirijate pentru clientela politică, ceea ce prejudicia cetățeanul indirect și post factum prin reducerea capacității bugetului de a-și îndeplini funcțiile sociale și investiționale. Acum prioritar pare a fi furtul prin facturare și supra-taxare.
Nu mai revin asupra unui furt prin facturare deja prezentat, acela al prețului energiei electrice furnizate de ENEL.
Prezint însă un alt tip de furt direct pe cetățean, cu permisiunea stimaților cititori, uzând de propriul meu exemplu.
În anul 2011 am fost depistat cu o întârziere la plata rovignetei, fapt pentru care mi s-a aplicat o amendă de 250 ron, pe care am achitat-o în termen legal. La data de 09/05/2014 primesc o somație de executate silită pentru suma de 369.92 ron reprezentând ” contravaloare tarif de despăgubire” către CNADNR privind
” aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, cu modificările și completările ulterioare și se sancționează potrivit art 8 alin (2) din OG. Nr.15/2002 , cu modificările și completările ulterioare, cu amenda contravențională, in valoare de 250 lei. Potrivit art.8 alin
(2) al OG. Nr 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, contravenientul este obligat să achite și tariful de despăgubire, a cărei contravaloare și mod de achitare se regăsec în ănștiințarea de plată care însoțesc prezentul proces verbal de constatare a contravenției” ( citat din Procesul verbal de constatare seria R 11 nr. 0158556/24.06.2011).
În conformitate cu ” Încheierea nr.2 din data de 09/05.2014” emisă de către Biroul Executorilor Judecătorești, se cer achitate umătoarele sume : 24,5 lei ( taxe poștale), 20,0 lei taxe timbru executare, 186,0 lei ( cheltuieli cu efectuarea actelor de executare silită), 124,0 lei ( comunicare acte de procedură), 15,42 lei ( onorariu executor judecătoresc)”.
Fără nici o îndoială, unde este lege nu este tocmeală. Mă voi conforma în termen legal acestor cerințe, dar ca cetățean, mândru că sunt român, am dreptul să pun următoarele întrebări:
- Care este justificarea legală ( și logică) a OG. Nr. 15/2002 ? Cu ce drept cere cetățeanului român să plătească despăgubiri unui instituții dovedită a fi nu numai ineficientă dar și principalul vinovaat al stării dezastruoase a rețelei rutiere, cu numeroase dezvăluiri de corupție, cu culpabilitate evidentă în ceea ce privește numărul enorm de accidente rutiere, dovedită vinovată pentru mutiliarea pe viață a unor victime nevinovate a lipsei sale de responsabilitate și profesionalism ?! Amenda pentru infracțiune este corectă dar despăgubirea este un furt din buzunarul cetățeanului care nu beneficiază cu nimic din banii luați cu japca de către CNADNR. Sau poate acești bani au contribuit și la achitarea proprietățile italienești ale celor din conducerea instituției ?
- Care este nevoia socială și legală a funcționării multitudinilor de Birouri de Executori Judecătorești ? Poate cetățeanul român să mai suporte încă o instituție de sifonare a veniturilor sale (și așa destul de depreciate prin reducerea permanentă a puterii de cumpărare)? Ultimii ani au marcat înființarea unor ” asociații” ( notari, executori, auditori, experți, mediatori) care aplică tarife și onorarii arbitrare împovărătoare pentru cetățean dar surse importante de venituri pentru aceste ” asociații” cărora , prin OG sau chiar legi, date la presiunea unor interese de grup, li s-au creat artificial ” o piață” sigură.
- Care este opinia guvernului relativ la reducerea miraculoasă a fiscalității cu cca 90 de impozite și taxe? Care sunt acelea ? Când vom avea o analiză și evaluare a acelor taxe care ar trebui revizuite sau reduse ? Nu ar trebui ca acele taxe care au o multiplicare nejustificată a plăților să fie revizuite prin modificarea sau anularea unor OG-uri.
În cazul de față, contravenția neachitării rovignetei se constituie ca o sursă de venit pentru trei beneficiari: bugetele locale (corect: amendă), CNADNR ( incorect: despăgubire), executorul judiciar ( incorect: intermediar).
Față de cele spuse, voi face o rectificare: sunt mândru că sunt român dar nu pentrucă mă fură propriul meu stat ci pentru că sunt concetățen cu Simona Halep”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
