Surprinzător, Klaus Iohannis arată că stăpânește mai bine jocul politic de culise, decât fostul președinte Traian Băsescu care, probabil, într-un asemenea moment, i-ar fi luat la şuturi pe premier şi pe senatori, laolaltă.
Prezența oamenilor în stradă dădea muniție președintelui să crească presiunea pusă pe guvernul Ponta, chiar să şi amâne numirea noului ministru de Finanțe. Decizia Senatului punea Parlamentul la zid într-o discuție despre privilegiile parlamentarilor, pe care românii le resping. Noul ministru de Finanțe votase pentru apărarea lui Dan Șova în Senat. Premierul era direct vizat de protestul public, prin amiciția cu Dan Șova.
Construcție pe termen lung
Toate acestea au creat o aşteptare pentru o reacţie puternică a actualului şef al statului, pe măsura obişnuinţei cu reacţiile fostului locatar de la Cotroceni. Traian Băsescu a și declarat că ar fi deschis un conflict direct cu premierul Ponta şi probabil, ar fi tergiversat numirea noului ministru de Finanţe.
Klaus Iohannis a ales discuția cu Victor Ponta, a acceptat noul ministru de Finanţe, dar, fără surle şi trâmbiţe, a sesizat Curtea Constituţională pentru conflictul dintre instituții. Dacă decizia CCR va sancționa votul din Parlament, efectele vor fi cu atât mai dure pentru PSD și aliații săi.
Se pare că preşedintele Klaus Iohannis are răbdarea de a construi pe termen lung, în culisele scenei politice. Klaus Iohannis nu are de ce să îşi dorească - cum a început să se consolideze deja ideea prin presă - căderea guvernului Ponta sub avalanșa dosarelor din Justiție.
Respectarea jocului democratic
O majoritate parlamentară închegată care depune o moţiune de cenzură şi schimbă guvernul înseamnă respectarea unui joc democratic. Diferențierea de modelul Băsescu îi poate aduce președintelui respectul unui segment considerabil de public, care a respins stilul fostului președinte. Premierul Ponta ca şi vechiul PNL știu la fel de bine, pentru că au dărâmat guvernul Ungureanu prin vot parlamentar. De amintit că și atunci, în 2012, ca şi acum, era un val de contestare publică puternică și de mișcări de stradă.
Publicul de Dreapta a fost dezamăgit după votul la Dan Şova pentru că aştepta ca şeful statului să-i dea cu vitriol în ochi lui Victor Ponta. Un șef de stat nu poate juca, însă, doar după dorința publicului. Chiar și atunci când clasa politică greșește, șeful statului nu are de ce să caute satisfacția vremelnică a oamenilor, oferind capete tăiate în piața publică. Pentru cei care vor sânge și capete tăiate, ar fi util de ştiut că esenţa unei schimbări nu este isteria, ci gradualitatea şi întinderea ei în timp; altfel, ce e val, ca valul trece, cum arată obiceiul locului.
Partidele din România nu sunt rele sau bune în funcţie de procente – astăzi PNL are 40% iar PSD 30%, maiîne va fi invers – iar președintele este obligat să lucreze cu ele, altfel rămâne izolat la Cotroceni.
Partidele din România sunt bune sau rele în funcţie de calificare şi onestitatea oamenilor ce le compun, pe care publicul îi validează prin vot şi pe care Justiţia îi sancţionează când greşesc. Iar în obligațiile președintelui, nu intră oferirea de spectacol emoțional conectat la inima publicului, ci rațiunea, echilibrul, construcția.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
