"Cuvântul ghinion trece prin corpul lui Iohannis"
"'Nu-mi amintesc' spune despre prețul orei de meditații. Gura dă să pornească într-un zâmbet, dar se oprește. 'Dar putem vorbi cu oameni care au dat meditații la vremea aceea'. Zâmbetul dă să apară din nou. Ca un fel de 'ești mulțumit, mă, de răspuns? Ai putea să mă întrebi la nesfârșit că așa o să-ți fac.' Dar Claudiu Pândaru insistă, n-are altă treabă. 'Salariul de profesor abia le permite unora să trăiască de pe o lună pe alta...Ei se întreabă de ce nu am reușit să am șase case...' O căutătură scurtă, o reflexie de metal zboară spre ziarist o miime de secundă. Dacă ar fi adevărată, capul lui Pândaru ar exploda acolo pe loc. Îl enervează pe domnul Iohannis. Dar se trage înapoi. Râde. 'Ei, ce să-i faci? Viața e plină de nedreptăți... Unii pot mai mult...' spun umerii care merg în sus și zâmbetul larg condescendent. 'Bine, mă, chiar nu înțelegi că nu suntem la fel?' De fapt, cuvântul ghinion, care încă nu e rostit, trece prin tot corpul domnului Iohannis. I se ridică din viscere, îi trece prin plămâni, adună ura și-i iese pe limbă. Și pentru că e ceea ce gândește cu adevărat și zâmbetul dispare. 'Ghinion!' Tranșant, implacabil, fără emoții", a scris Cătălin Striblea, pe blogul său.
"Tu, vierme mic! Încă nu te-ai prins?"
Cătălin Striblea continuă: "Capul lui Pândaru explodează deja, dar din alte motive. Știe că în față are o frază care pierde sau câștigă alegeri. 'Au ghinion?'. Iohannis simte și se retrage. 'Eu am ghinion'. Târziu, ineficient. Îl ține apoi în mână. 'Cum ați ajuns în posesia lor?' 'Cumpărându-le' și aproape râde. 'Tu vierme mic! Încă nu te-ai prins?' 'Cu banii mei', îi râde în față de-a dreptul. 'Niciodată n-ai să mă prinzi', spune de fapt. 'Făcuți din muncă cinstită'. Și toată fața i se luminează: 'Te-am făcut, fraiere!'".
SONDAJ INSCOP. Ponta, distanță distrugătoare față de Iohannis. Meleșcanu, creștere fulgerătoare
Micii viermi
Cătălin Striblea conchide: "Eu știu, domnule Iohannis, că nu vă place presa. Așa se spune pe holurile de la partide. Că vă stă în gât. Mai ales asta de la București. Și, spre deosebire de alții, nici nu faceți vreun efort să o ascundeți. Fair enough! Se vede că Pândaru v-a enervat până când l-ați disprețuit. Dar mi-a trecut un gând prin minte. Dacă e mai mult decât presa? Dacă vă enervează toată lumea asta inferioară care nu se poate ridica până la gândurile, funcțiile și casele dumneavoastră? Și o să vă treacă boala asta când o să ajungeți pe locul cel mai de sus al piramidei? Ce o să faceți atunci cu micii viermi care or să aibă cinci ani la dispoziție să vă calce pe nervi? Puteți să-i striviți sau nu vă pasă?".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
