Și pentru că de data aceasta voi face referire la lupta politică din spațiul german, „Am curajul să mă gândesc" așa cum ne îndemna Kant, la șansele pe care Angela Merkel le are în lupta electorală din 2017.
Cu toate aceste mișcări populiste europene și americane, pro-ruse și cu un discurs chiar radical al candidaților care le-a asigurat victoria politică, Germania rămâne pentru moment în Europa garantul ferm al valorilor democratice și motorul Uniunii Europene, chiar dacă nu de puține ori am criticat-o pentru politica față de Rusia sau Europa de Est. Rămâne acum însă dincolo de toate acestea, țara cu cele mai mari interese economice de apărat în România și am obligația să țin cont de „realitatea din teren". Iar implicit Angela Merkel este în prezent singurul politician cu forță și personalitate rămas în UE ce poate să vegheze la menținerea echilibrului în acest mediu politic și de securitate dinamic și imprevizibil. Însă jocurile pentru putere par a nu fi ocolit nici Germania după ce Merkel a anunțat în plen că va candida din nou la cârma executivului din Germania, a „Bundesregierung-ului" german pentru funcția de „Bundeskanzler". Practic Merkel a dat deja startul campaniei electorale iar partidele politice își pun la punct „Schritt für Schritt" (pas cu pas) strategiile de luptă în alegeri.
Pentru membrii partidului Die Linke (stânga germană, socialiștii) este esențială găsirea unei variante prin care să împiedice din start obținerea celui de-al patrulea mandat al Cancelarei Merkel. Șeful partidului, Bernd Riexinger, a declarat de curând pentru Deutsche Presse-Agentur (Agenția germană de presă – dpa) că „Die Linke este singurul partid democrat care nu s-a dat de partea întunecată a puterii și nu va prelungi domnia lui Merkel și a lui Seehofer". În același timp, Dietmar Bartsch, șeful grupului parlamentar al celor din Die Linke a criticat aspru sprijinul pe care Seehofer i-l acordă lui Merkel în această a patra candidatură.
Nici din partea celor din partidul Die Grünen (verzii, ecologiștii germani, de centru stânga) Merkel nu are sprijin oficial în acest moment iar declarațiile șefei partidului, Simone Peter, pentru dpa (Agenția germană de presă) stau drept dovadă vie în acest sens: „Ne vom lupta în 2017 ca politica distructivă a lui Merkel în Europa, ca lipsa ei de curaj fatală în direcția protecției mediului și inegalitatea crescândă să ia sfârșit." Aceștia pledează pentru o schimbare a modului în care s-a făcut politică până acum în Germania.
[citeste si]
Cei din SPD (Partidul Social Democrat al Germaniei, de centru stânga) nu au făcut publică încă poziția lor oficială cu privire la candidatura Cancelarei Merkel dar din declarațiile unor membri importanți din partid reiese mai degrabă o poziție ostilă față de Angela Merkel. Secretara generală a SPD, Katarina Barley, susține cu tărie că Merkel „nu are răspunsuri la problemele și grijile reale ale oamenilor din țara noastră." În același timp, Vicele partidului Ralf Stegner, afirmă în numele lui și al colegilor de partid că „Noi nu o subestimăm. Dar mitul invincibilității ei s-a dus."
Sprijinul clar pentru Angela Merkel revine cum era de așteptat de la partidul al cărei președinte este și care îi este alături la bine și la rău, CDU (Uniunea creștin-democrată a Germaniei). Vicele CDU, Julia Klöckner, laudă stilul politic al Cancelarei Merkel: „Nu să centrezi cu capul în zid, ci să lucrezi diplomat și cu precauție". Klöckner îi face un laudatio lui Merkel cu atât mai mult cu cât Cancelara a fost criticată în termenii cei mai incisivi încă de anul trecut pentru maniera nu foarte clară prin care a gestionat criza migranților. De altfel, merită să amintesc aici cuvântul anului 2015, și anume verbul german merkeln care descrie pasivitatea Cancelarei Merkel și lipsa de emoție a acesteia chiar și în momentele de criză politică ale Germaniei: „a nu face nimic, a nu lua nicio decizie, a nu-și exprima o poziție clară".
Deși nu era încă foarte clar dacă CSU (Uniunea creștin socială din Bayern) o va susține pe Angela Merkel alături de CDU în cursa pentru fotoliul de Cancelar federal, sprijinul oficial al CSU pentru noua candidatură a Cancelarei la alegerile din 2017 a fost declarat zilele trecute chiar de Horst Seehofer, șeful partidului, exceptând domeniul politicii migrației promovate de Merkel cu privire la care acesta a mai avut de protestat: „Este bine că acum lucrurile sunt clare și că s-a decis".
Aș vrea totodată să mai îndrept atenția și asupra pericolului care vine din direcția partidului AfD (Alternativa pentru Germania, de dreapta, naționaliștii și euroscepticii), deja cunoscuți și vocali nu doar în Germania ci și în Europa tocmai pentru că aceștia se aliniază mișcărilor populiste europene cu un discurs radical, extremist chiar și tulbură prin ideile lor chiar tradiția politică din Germania pentru că, așa cum spunea și Konrad Adenauer, „Wir leben alle unter dem gleichen Himmel, aber wir haben nicht alle den gleichen Horizont".(„Trăim cu toții sub același cer, însă nu avem toți același orizont".)
Prin urmare, AfD constituie o amenințare la adresa democrației din Europa care trebuie luată în calcul în contextul viitoarelor alegeri din 2017 în Germania. Co-șeful partidului AfD, Alexander Gauland, o atacă pe Angela Merkel și susține cu fermitate cum din „Cancelara refugiaților" a provocat pagube Germaniei.
O a patra victorie și implicit al patrulea mandat de Cancelar federal pe care Angela Merkel ar reuși să îl obțină în 2017 ar însemna nu doar o lecție politică dată Afd-ului ci și o primă victorie asupra mișcărilor populiste și cu un discurs de cele mai multe ori într-o notă extremistă, eurosceptică care au acaparat anul 2016. Totul depinde însă de discursul pe care Angela Merkel îl va avea în 2017 și de strategia prin care va reuși să le redea încrederea celor care au blamat-o și au fost sceptici în legătură cu modul în care a gestionat criza migranților.
Personal și exceptând acum perioadele incoerente ale gestionării crizei migranților pe fondul atentatelor teroriste, chiar și ale celor din Germania, consider că în momentul de față Angela Merkel și Germania sunt partenerii de încredere cei mai puternici din Uniunea Europeană pe care România trebuie să se bazeze și să coopereze la fel de bine ca până acum, în contextul în care Bulgaria și Republica Moldova sunt declarate deja indirect țări pro-ruse iar mișcările eurosceptice din vecinătatea estică amenință securitatea în zona Mării Negre. Totodată, nu pot să nu observ și să nu încurajez inițiativele recente privind cooperarea în domeniul apărării pe care Ministrul Apărării Naționale din România, Mihnea Motoc, o are cu Ministra Apărării din Germania, Ursula von der Leyen. De asemenea, atât prin activitatea Ambasadorului României în Germania, E.S. Emil Hurezeanu, cât și prin activitatea Ambasadorului Germaniei în România, E.S. Werner Hans Lauk, relațiile bilaterale dintre România și Germania au devenit în ultimele luni și pot deveni mai bune, cele două state având o tradiție de 136 de ani de relații diplomatice iar existența minorității germane pe teritoriul României apropiind și mai mult cooperarea dintre cele două țări, în ciuda unor aspecte față de care rămân în continuare un critic consecvent precum dosarul Ucrainean sau Moldova.
Însă tocmai din acest punct de vedere – al politicilor solide pe apărare de care dispune Germania și al economiei puternice consolidate în timpul celor 11 ani de când Angela Merkel este Cancelar federal al Germaniei precum și prin promovarea unui echilibru democratic intern, mi-aș dori ca Angela Merkel să câștige alegerile din anul 2017 și să obțină un al patrulea mandat de Cancelar federal al Germaniei iar relațiile bilaterale dintre România și Germania să fie la fel de puternice în domeniul apărării și al economiei. Și ca să o citez chiar pe Angela Merkel, tind să cred că „Sie schafft das". („Ea reușește asta." – cu referire la șansele acesteia în alegerile din 2017) și chiar dacă nu reușește, Germania trebuie să rămână pentru România același stat de încredere la nivelul NATO și al UE.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
