Profesorul Ferenc Vasas nu știa numele studenților săi și - pentru a-i ține minte, indiferent câţi ani treceau - le dădea porecle. Era un om original, un profesor cu talent și dăruire.
Ferenc Vasas a plecat prea repede, lăsând generații viitoare de studenți private de experiența și personalitatea sa. S-a grăbit lăsând în urmă tineri care regretă că, și de această dată, profesorul a respectat un deadline numai de el știut.
În rândurile care urmează, DC News vă prezintă modul cum l-au perceput studenții pe cel care le-a fost profesor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Ferenc Vasas:
"Deși m-a pedepsit oră de oră ținându-mă în picioare, a fost unul dintre profesorii de la care am învățat foarte multe lucruri despre jurnalism. Cu o personalitate aparte, domnul Ferenc Vasas știa când să fie zbir și când să-ți fie un frate mai mare. Am avut plăcerea de a ieși cu dânsul la bere, alături de colegii mei, unde am descoperit un om minunat, plin de umor, deschis, sincer și inteligent. Un adevărat om de presă", a spus Horia Anton pentru DC News.
"A MURIT DOMNUL PROFESOR FERENC VASAS". Este primul mesaj pe care l-am citit astăzi. Mă doare să aflu că oameni de o valoare recunoscută ca a profesorului Ferenc Vasas nu mai sunt lângă noi. Mai aveam atâtea să-l întreb și dumnealui, fără să depășească deadline-ul, își făcea timp să îmi răspundă de fiecare dată. Îmi era dor de profesorul Vasas. Acum îmi este și mai dor. Am învățat că punctualitatea în jurnalism valorează ceva, chiar dacă este un text prost. Nu știu cum este acest mesaj, dar sper să fie punctual. Tare mi-ar fi plăcut să încălcați "deadline-ul" de data aceasta, domnule profesor! Parcă mai trebuia să spuneți atâtea întâmplări. "A murit Vasas", o știre care n-ar fi trebuit să existe atât de devreme. Aș fi vrut să îi spun că mi-e dor de el și că îmi lipsește, dar nu am făcut-o. De rușine, poate. Acum cum să îi spun asta? Să mă uit la cer și să găsesc o stea?", ne-a zis și Andrei Săvulescu.
"E greu să vorbesc despre Ferenc Vasas la trecut, pentru că el este profesorul care mi-a marcat studenția și apoi viața de adult. Mă intersectam cu el în fiecare vineri după ore, când eu, cu rucsacul plin, mă îndreptam spre casă, iar el de multe ori avea întâlnire cu alți studenți. Se duceau la bere. Avea carnet, dar nu și mașina. Îi era groază să nu îl lase în drum, căci nu ar fi știut cum să se descurce. Așa că era client fidel la Taxi sau mai lua metroul și RATB-ul. Am învățat multe de la el... nu doar că orice detaliu contează, că trebuie să trecem prin viață cu ochii mari căscați. Am învățat ceva mai mult: că bunătatea nu înseamnă toleranță fără limite, nu înseamnă zâmbete largi toată ziua, nu înseamnă ipocrizie.
Un profesor bun, un om extraordinar, care va continua să trăiască prin amintirile studenților este acela care nu se ferește să te dea cu fundul de pământ, care nu te considera o floare delicată, care are încredere că poți selecta din ce-ți se spune doar acele lucruri care-ți vor folosi pe viitor. Fiindcă lumea în care ne-a dat el drumul, mass-media, nu e deloc blândă...", ne-a mărturisit Alina Costache.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
