autor: deputat Mugurel Surupăceanu
Un vechi dicton spune că la Roma trăieşti ca un roman. Din păcate, unii dintre etnicii maghiari de pe teritoriul României nu cunosc această vorbă de bun-simţ, care sugerează, înainte de orice, respectul pentru ţara în care trăieşti, indiferent de dificultăţile inerente oricărei provocări de adaptare. Aşa se face că, în urma modificării legislative operate de Parlamentul de la Budapesta în privinţa obţinerii cetăţeniei – modificarea constă în eliminarea cerinţei care îl obliga pe aplicantul la obţinerea cetăţeniei să aibă domiciliul în Ungaria – foarte mulţi etnici maghiari din România au solicitat cetăţenia maghiară.
foto: Agerpres
Astfel, invocând exemplul moldovenilor de peste Prut cărora statul român le-a acordat cetăţenie, preşedinţii consiliilor judeţene din Harghita, Covasna şi Mureş şi-au depus deja actele pentru obţinerea cetăţeniei maghiare, „uitând” că situaţia minorităţii pe care o reprezintă nu e nici pe departe comparabilă cu cea a moldovenilor citaţi. Întâi de toate, fiindcă pentru cetăţenii Republicii Moldova cetăţenia română e o problemă de accesibilitate în spaţiul european, una extrem de dificilă după intrarea noastră în UE, şi nicidecum o problemă de identitate cu caracter secesionist, care contrastează cu situaţia etnicilor maghiari din România, al căror „război identitar” nu e deloc nou. În acest sens ne amintim, desigur, îndemnul la ieşirea în stradă pentru autonomia secuimii lansat de europarlamentarul Laszlo Tokes vara aceasta.
În plus, tendinţa n-ar fi decât respectabilă, dacă ea ar veni, în primă instanţă, din partea majorităţii oamenilor de rând de etnie maghiară. Ceea ce este condamnabil de fapt, e modul în care liderii politici maghiari se impun ca exemple pentru a reaprinde acelaşi etern conflict identitar ce păruse uitat. Din acest punct de vedere, aşa cum ieşirile domnului Tokes au trădat un paradox de viziune (un naţionalist convins militând pentru europenitate !!!) şi gestul acestor preşedinţi de consilii judeţene exprimă acelaşi lucru în contextul european în care ne aflăm. De aceea, mi se pare că toată această poveste nu e decât o încălcare grosolană şi sfidătoare atât a valorilor naţionale, cât şi a valorilor Uniunii Europene.
Pe aceeşi logică strâmbă a preşedinţiilor consiliilor judeţene din Harghita, Covasna, Mureş, poate etnicii maghiari din România se vor lăsa convinşi până la urmă să ceară Guvernului Orban cetăţenie maghiară, dar atunci poate vor cere aceluiaşi guvern şi pensii, şi ajutoare de şomaj, şi indemnizaţii de creşterea copiilor, etc. Iar poate într-o bună zi vor recunoaşte şi că au prea multe drepturi pentru o minoritate care tinde mai degrabă să fie integrată de liderii săi într-o entitate ce gravitează mai mult în jurul intereselor de la Budapesta, decât în jurul marilor valori naţionale ale statului român.
